CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 254 / 2015

Dosar nr. 182 / 2015

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolelor 21 şi 24 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolelor 21 şi 24 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.PLX 79 din 23.02.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect abrogarea art.21 alin.(2) şi modificarea art.24 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul prevederii exprese a modalităţii de exercitare a votului membrilor Camerelor Parlamentului în situaţia adoptării hotărârilor privind cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a deputaţilor ori a senatorilor .

Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.c) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea dispoziţiilor art.65 alin.(2) lit.j) din Legea fundamentală, competenţa revine Camerelor reunite.

2. Precizăm că, recent, prin avizul nr.138 din 10.02.2015, Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, o propunere legislativă care avea ca obiect, de asemenea, modificarea art.24 alin.(4) din Legea nr.96/2006, republicată, cu modificările ulterioare, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.PLX 571 din 15.12.2014.

În plus, în prezent se mai află în curs de avizare o propunere legislativă care vizează intervenţii legislative asupra art.21 alin.(2) şi art.24 alin.(4) din Legea nr.96/2006, republicată, cu modificările ulterioare, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.PLX 80 din 23.02.2015.

3. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, din cuprinsul titlului trebuie eliminată expresia „şi completarea articolelor 21 şi 24 din”, iar expresia „şi senatorilor” trebuie redată sub forma „şi al senatorilor”.

4. La partea introductivă a articolului unic, un spor de rigoare normativă, expresia „Monitorul Oficial, Partea I, nr.459, din 25 iulie 2013” trebuie înlocuită cu sintagma „Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.459 din 25 iulie 2013, cu modificările ulterioare”, iar expresia „se modifică şi se completează după cum urmează” trebuie înlocuită cu sintagma „se modifică după cum urmează”.

5. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, în cuprinsul părţii dispozitive a pct.2, expresia „va avea următorul conţinut” trebuie înlocuită cu sintagma „va avea următorul cuprins”.

6. Cu privire la soluţia legislativă propusă, semnalăm că la nivelul Regulamentelor celor două Camere nu există o reglementare unitară a procedurii în materia imunităţii parlamentare. Astfel, în timp ce art.173 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr.28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că „Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi”, potrivit art.195 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.50 din 25 februarie 1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, „Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor prezenţi”.

În situaţia adoptării prezentei propuneri legislative, este însă necesară şi modificarea normelor din cuprinsul celor două Regulamente, o eventuală interpretare în sensul că modificarea legii ar determina implicit modificarea regulamentelor parlamentare, fiind contrară celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr.413/09.10.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 23 octombrie 2013. Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut că „... legile şi regulamentele parlamentare sunt acte normative distincte, cu obiect de reglementare diferit. Astfel, în vreme ce legea reglementează totalitatea relaţiilor sociale, fiind adoptată de Parlament în virtutea supremaţiei şi plenitudinii sale legislative, regulamentul parlamentar îşi circumscrie sfera de incidenţă la organizarea şi funcţionarea celor două Camere ale Parlamentului. Aşa fiind, din punct de vedere funcţional, regulamentele parlamentare se limitează la cadrul relaţiilor din interiorul autorităţii legiuitoare, fără să contravină sau să se substituie prevederilor legii. În mod corelativ, Constituţia impune o limitare puterii legiuitoare, în sensul că aceasta nu poate interveni printr-o lege în domeniul organizării şi funcţionării Parlamentului.(s.n.).

În concluzie, Parlamentul, în dubla sa calitate - de autoritate legiuitoare, respectiv de corp autonom, învestit cu o putere de organizare şi funcţionare proprie -, adoptă acte normative de sine stătătoare - legi, respectiv regulamente -, între care nu există niciun raport de ierarhizare, întrucât obiectul de reglementare vizează domenii diferite, ab initio nu sunt susceptibile de clasificare. Întrucât însăşi Legea fundamentală le stabileşte domeniul de reglementare, orice ingerinţă a legii în sfera rezervată regulamentelor parlamentare este neconstituţională (s.n.), în egală măsură în care regulamentele Parlamentului, care, depăşindu-şi aria de incidenţă, ar pătrunde în domeniul rezervat legii, ar contraveni Constituţiei”.

Precizăm însă că stabilirea cvorumului necesar pentru adoptarea hotărârilor Camerei Deputaţilor şi ale Senatului prevăzute de art.24 alin.(4) din lege trebuie să aibă în vedere, mutatis mutandis, şi cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr.990/2008 privind constituţionalitatea dispoziţiilor art.150 alin.(3) din Regulamentul Senatului. În acest sens, ar trebui să se aibă în vedere că şi respectivele hotărâri, similar hotărârii adoptate în temeiul art.150 alin.(3) din Regulamentul Senatului, intră în categoria celor prevăzute de art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională, în Decizia nr.319/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.404 din 4 iulie 2013, după ce constată, referindu-se la cadrul legislativ din materia imunităţilor cu privire la procedura ridicării imunităţii parlamentare, că „examinarea acestor dispoziţii relevă existenţa unor paralelisme legislative, în sensul că norme cu caracter procedural privind cazurile de reţinere, arestare sau percheziţie a deputaţilor şi senatorilor sunt stabilite atât la nivelul legii organice (Legea nr.96/2006), cât şi la nivelul regulamentelor parlamentare.”, în considerentele finale ale aceleiaşi decizii reţine: „Curtea aminteşte considerentele cuprinse în Deciziile sale nr.81/2013 şi nr.195/2013, în sensul că, folosind acest prilej legislativ, la nivelul celor două Camere ale Parlamentului să fie revăzute textele constatate ca fiind neconstituţionale, inclusiv cu referire la Regulamentele parlamentare, şi să se asigure o corelare şi o tratare unitară, într-un limbaj juridic clar şi precis, a problematicii supuse reglementării”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş  ILIESCU

Bucureşti

Nr.